Ce presupune Analiza Tranzactionala ca sistem psihoterapeutic?
In AT interventia are la baza metoda contractuala: atat clientul cat si terapeutul isi asuma responsabilitatea comuna pentru realizarea schimbarii pe care o doreste clientul. Termenul de contract este central in AT si se refera la faptul ca fiecare (clientul si terapeutul) se afla pe pozitii de egalitate si amandoi participa la procesul de schimbare, responsabilitatile si sarcinile fiind diferite. Scopul principal al dezvoltarii prin AT este Autonomia si ea implica capacitatea de a rezolva probleme folosind la maxim resursele de adult ale persoanei.
Analiza tranzactionala este teorie a personalitatii si o psihoterapie sistematica pentru dezvoltarea si schimbarea personala. Ca teorie a personalitatii ne ofera o imagine asupra modului in care oamenii sunt structurati si functioneaza din punct de vedere psihologic (modelul starilor eului Parinte Adult Copil). AT-ul ofera insa si o teorie a comunicarii si duce la o intelegere complexa a relatiilor, la nivel social nu doar individual si poate fi o metoda de analiza a sistemelor si organizatiilor.
AT-ul se remarca prin gama variata a aplicatiilor sale practice in psihoterapie, management, educatie, diplomatie, management, consiliere, marketing, training, coaching.... si are ca directii 4 specializari recunoscute in prezent de Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala (ITAA):
- Clinic - sistem de psihoterapie
- Educational - se foloseste in mediile educationale pentru o mentinere clara a comunicarii si evitarea aparitiei conflictelor neproductive
- Organizational - instrument in formarea managementului, comunicare si analiza organizationala
- Consiliere - ultima specializare aparuta si ii ajuta pe cei care lucreaza in zona dezvoltarii potentialului uman
AT-ul se diferentiaza de alte sisteme psihologice prin accesabilitatea termenilor si idelor centrale folosite. Fondatorul acestei scoli este Eric Berne ( 1910- 1970), medic psihiatru cu pregatire psihanalitica care a decis sa elaboreze o noua abordare a psihoterapiei. Daca acum 10-15 ani se vorbea despre 3 scoli principale in AT: scoala clasica, scoala redeciziei si Cathexis dupa anii ‘90 s-a abandonat termenul de “scoli” si acum de vorbeste de abordari AT. Deschiderea catre idei noi a dus de-a lungul anilor la dezvoltarea unor noi abordari : abordarea sistemica (Schmid), integrativa (Erskine, Moursund,..), constructivista (Loria), co-creativa (Summers& Tudor), relationala (reevaluarea radacinilor psihanalitice si trecerea de la o terapie cognitiv informationala catre una afectiva si transformationala).
Analiza Tranzactionala are la baza un sistem filozofic care se bazeaza pe 3 concepte principale:
- Oamenii sunt OK. Este o afirmatie referitoate mai mult ca ceea ce esti decat la comportament. Se refera la faptul ca oamenii sunt egali, la acelasi nivel ca si fiinte umane si OK chiar daca uneori nu suntem de acord cu ceea ce faci sau apartinem unor rase, religii, varste diferite
- Fiecare are capacitatea de a gandi (cu exceptia cazurilor cu serioase afectiuni ale creierului). De aceea fiecare isi traieste viata in functie de deciziile sale si are capacitatea de a decide cu privire la propria viata
- Oamenii se pot schimba. Oamenii isi hotarasc singuri destinul si aceste decizii se pot modifica, ele pot fi inlocuite de altele noi
Astfel in AT interventia are la baza metoda contractuala: atat clientul cat si terapeutul isi asuma responsabilitatea comuna pentru realizarea schimbarii pe care o doreste clientul. Termenul de contract este central in AT si se refera la faptul ca fiecare (clientul si terapeutul) se afla pe pozitii de egalitate si amandoi participa la procesul de schimbare, responsabilitatile si sarcinile difera.
Scopul principal al dezvoltarii prin AT este Autonomia si ea implica capacitatea de a rezolva probleme folosind la maxim resursele de adul ale persoanei. Elementele componente ale autonomiei sunt: constienta (capacitatea de a fi aici si acum, in realitatea curenta), spontaneitatea (capacitatea de a alege liber dintr-o gama de optiuni, de sentimente, de ganduri si comportamente) si capacitatea pentru intimitate (interactiune deschisa si exprimarea fata de celalalt de sentimente si nevoi autentice).
Elementul de baza al teorie analizei tranzactionale este modelul starilor eului : Parinte, Adult , Copil (P-A-C). O stare a eului este un set de comportamente, ganduri si sentimente pe care le manifestam intr-un moment dat. Daca ma comport, simt si gandesc cum faceam cand eram copil spunem ca ma aflu in starea de Copil a eului meu. Uneori poate ma comport, gandesc si simt intr-un mod care il copiaza pe cel al parintilor mei sau alte persoane care au reprezentat figuri parentale pentru mine si spun ca ma aflu in starea de Parinte. Daca insa ma comport, gandesc si simt ca reactie a ce se petrece in prezent, in aici si acum sunt in starea de Adult. Pentru un nivel inalt al autonomiei este necesara dezvoltarea tuturor celor 3 stari ale eului si integrarea lor deoarece copilul ne da creativitatea si energie, parintele regulile si adultul capacitatea de a adapta, de a rezolva problemele in aici si acum si de a integra toate cele 3 stari in armonie.
Relatiile dintre oameni sunt explicate prin tranzactii. Atunci cand comunica cu celalalt arata de fapt una din cele trei stari ale eului meu, iar celalalt raspunde din orice stare a eului. Acest schimb de la o stare a eului la alta poarta numele de tranzactie si multitudinea combinatiilor explica caracterul complex al comunicarii. In functie de tranzactii ea poate continua, poate fi blocata, poate avea un sens sau dublu sens daca vizeaza mai mult de o stare a eului, unii prefera anumite tipuri de tranzactii.... De aici si numele de “analiza tranzactionala”.
Atunci cand doi oameni tranzactioneaza ei strasmit semnale de recunoastere a celuilalt. Acest act de recunoastere poata numele de stroke, iar acesta este unul din principalele motive pentru care tranzactionam, deoarece avem nevoie de stroke-uri pentru a supravietui si a ne pastra starea de sanatate fizica si psihica. Foamea de stimuli este primordiala si stroke-urile pot fi atat pozitive cat si negative, iar pentru a ne obtine stroke-urile putem recurge la intimitate, jocuri psihologice manipulative si ne construim un intreg scenariu de viata.
Scenariul: este propria poveste de viata, si de obicei nu mai suntem constienti de ea. Incepem sa o scriem de la nastere, pana la patru ani deja am decis asupra elementelor esentiale ale intrigii, iar pana la sapte ani am adaugat deja toate detaliile principale ale povestii. Pana la 12 ani o mai cizelam iar apoi o mai revizuim cate putin in adolescenta. Este un plan de viata asupra caruia copilul decide in functie de modul in care percepe realitatea si reprezinta cea mai buna strategie de supravietuire a copilului, uneori intr-o lume ostila. Deciziile din scenariu de fac pe baza emotiilor si testarea realitatii de catre copil si ne organizam viata de asa natura incat ne intreptam spre o scena finala pe care am stabilit-o din copilarie.
Pentru a ne realiza pe deplin potentialul uman de oameni maturi avem nevoie sa reactualizam strategiile pe care le-am stabilit in copilarie, sa ne dam seama ca ele nu mai sunt functionale, sunt niste paternuri care ne blocheaza in a obtine autonomia si ceea ce dorim si sa le inlocuim cu altele noi care sa functioneze si sa ne de-a libertate de optiune.