Sunt o femeie independenta daca...?
Acum mult timp in urma femeile nu aveau voie sa scrie si sa citeasca. Oare asta ne face "mai putin" femei chiar in acest moment, cand citim acest articol? Nu, bineinteles. Ce s-a schimbat insa de-a lungul timpului?
Curentele feministe probabil vor zice ca ne-am castigat acest drept luptand si ca trebuie sa scriem, unii considera poate ca citim doar literatura romantica, reviste si pierdem timpul. Eu as zice ca scriem si citim atunci cand vrem, ce vrem, cum vrem.
Ce s-a schimbat? Simplu: credinta noastra. Cum s-a schimbat? Simplu: ne-am eliberat de o credinta falsa, aceea ca "femeile nu scriu si citesc fiindca nu este feminin", nu luptand contra ei, ci acordandu-ne permisiunea de a face ce vrem.
Deci ce inseamna astazi sa fii femeie?
1. Ce ne conditioneaza astazi sa fim femei oare?
In familiile traditionale distributia rolurilor in functie de sex era complementara, barbatilor le era atribuita functia instrumentala, de a asigura traiul familiei, relatia si reprezentarea in exteriorul familiei, autoritatea si decizia.
Femeilor le era atribuita functia expresiv-emotionala, realizau activitatile din cadrul gospodariei si se ocupau de educatia copiilor pana la un anumit nivel. Astfel sex-rolul le programa pe femei sa fie iubitoare si slabe in acelasi timp, iar pe barbati sa fie puternici si sa nu-si exprime emotiile. Acest raport s-a schimbat intr-adevar odata cu afirmarea individualitatii si intrarea femeilor in campul muncii, cand s-a trecut la o negociere a deciziilor.
Dar suntem oare libere sa facem ceea ce vrem?
De cate ori nu am auzit fraze de genul: "Femeile nu gandesc, barbatii sunt cei care decid intr-o familie".
Aceste credinte influenteaza tot ceea ce facem, sunt un cadru de referinta, o fereastra, un filtru prin care privim lumea. Ce se intampla atunci cand credem ca "femeile nu gandesc"? Privim lumea printr-o fereastra si credem ca suntem inconjurate de persoane mult mai capabile ca noi sa gestioneze situatiile, deoarece au capacitatea de a analiza, gandi si decide. Ca urmare, facem totul pentru a-i invita pe ceilalti sa gandeasca in locul nostru.
Cum putem face acest lucru (sa nu gandim)? Incercand sa construim relatii de dependenta astfel incat ceilalti sa aiba grija de noi si sa renuntam la orice forma de responsabilitate si decizie, il lasam pe altul sa preia controlul asupra vietii nostre.
Ce obtin in final? O confirmare a faptului ca intr-adevar nu sunt capabila sa gandesc si sa decid. Deci sunt femeie. Oare trebuie sa platim un pret pentru a ne confirma ca suntem ceea ce suntem prin nastere de fapt?
Cum pot afla care sunt credintele mele in legatura cu ce inseamna sa fiu femeie? Raspunde la intrebarile urmatoare: Care sunt credintele mele despre ce inseamna sa fii femeie? Dar ale celorlalti? Ce calitati are femeia ideala? Ce trebuie sa simt, sa gandesc, sa fac pentru a fi acceptata, respectata si iubita ca si femeie? Care sunt amintirile mele legate de recunoasterea mea ca si femeie, sau din contra, cand am simtit disconfort ca sunt femeie?
Cum pot afla care e dorinta mea secreta in legatura cu a fi femeie? Povestea ta preferata iti poate da niste indicii. Te-ai intrebat vreodata care este povestea ta preferata? Daca nu, fa acest lucru acum. Poate fi Cenusareasa, Alba ca Zapada, Frumoasa din Padurea Adormita... Gandeste-te ce face eroina principala, asteapta ea oare un print care sa o salveze? Ce activitati desfasoara in timp ce asteapta printul? Actioneaza ea ca o victima?
2. Cine ne conditioneaza de fapt?
De ce resimtim disconfort atunci cand nu realizam ceea ce este asteptat? Cine ne pedepseste de fapt? Cine ne recompenseaza?
Avem o veste rea si una buna. Vestea rea este ca suntem conditionati de multi: de toti oamenii din jurul nostru care ne-au influentat sau ne influenteaza.
Vestea buna este ca ei se afla in noi, sub forma Parintelui nostru Intern. Sunt de fapt copiile tuturor celor care ne-au influentat si pe care le-am stocat deoarece ne-au oferit repere, limite, norme, dar au si avut grija de noi, ne-au dat permisiuni. Sunt niste modele pe care le accesam pentru a ne da permisiuni sau din contra pentru a ne pune limite atunci cand vrem sa facem ceva, de aceea ne simtim uneori bine, sau din contra vinovati de propriile comportamente. Ne zicem singure: "nu sunt o mama buna deoarece...", "nu pot face asta, o femeie nu are voie sa...", "fetele cuminti nu..."
Dezvoltarea noastra ca indivizi presupune sa actualizam Parintele Interior, sa accesam cu usurinta modele vechi, sa clasam aspectele care nu mai sunt relevante si cel mai important este ca pe masura ce cunoastem oameni noi sau ne confruntam cu noi situatii care pun sub semnul intrebarii vechile modele sa ne dam voie sa observam ce se intampla, sa actualizam vechiul sistem si sa ne acordam noi permisiuni pentru a putea face ceea ce vrem si simtim de fapt.
Totul incepe cu a pune sub semnul intrebarii un mit: "sunt femeie daca..."
